?

Log in

No account? Create an account
Sinceritatea in credinta
Nou Musulman
noumusulman

Sinceritatea in credinta


Adriana M.



 


Sunt musulmană de aproximativ opt ani și incerc, atât cât pot, sa respect cuvântul lui Dumnezeu, obligațiile mele fata de El si fata de creațiile sale toate. Ma străduiesc să îmi adun cuvintele pentru a rezulta ceea ce mi-am propus: putin din constatările mele despre noi, românii care am ales sa devenim musulmani.


In perioada in care am inceput eu sa citesc despre Islam, am intalnit cateva surori (femei musulmane) care, chiar și fără să își dea seama, mi-au modelat modul de gândire și înțelegere asupra acestei religii și le multumesc enorm pentru acest lucru. Cand privesc  in urma inteleg acum cat de mult a contat acest lucru, aceasta binecuvantare.


Am cunoscut prin intermediul soțului meu și câteva doamne care nu aveau o viață dinamică în comunitatea musulmană și care preferau să stea mai deoparte. Fiecare avea propria ei poveste de viata si motivele ei subiective pentru comportamentul sau. Nu intenționez să detaliez niciun aspect personal al cuiva. Însă, am observat ca atunci cand vedeam cazuri în care doamnele aveau o înțelegere stricta și habotnica a religiei, de fapt ele încercau să dea sens în circumstanțele lor unor asa-zise reguli care le-ar fi ajutat în cazul lor.


Atunci când era vorba despre persoane care pretindeau că au o înțelegere cat mai largă asupra Islamului, puteam regăsi de fapt in ele modelul omului aproape ratacit, care nu si-a gasit calea, în primul rând spre sufletului lui și mai apoi spre Dumnezeu… care nu vedeau niciun rost în actele de adorare și care aveau atât de multe nelamuriri cu privire la sine și la Dumnezeu, încât le țineau pe toate undeva în mintea lor pitite…tematori parca de „desfacerea” lor si de confruntarea personala cu ele.


Eu eram în căutarea unei relatii atât de sincere și de deschise cu divinitatea, încât ceea ce ma atrăgea era doar devotamentul în actele de adorare, rugaciunile rostite si implinite din suflet, constientizarea existentei lui Allah, a Creatorului meu, în tot ceea ce faceam. Am găsit ceea ce cautam, asa cum am spus mai sus, cu ajutorul acelor doamne de la moschee. Am inteles de la ele cat e de important echilibrul, cum dreptatea fata de semeni iti sorteste fericirea eterna în Paradis, cum sa iti iubești patria și originile este ceva firesc (și din punct de vedere islamic), cum violenta si agresivitatea sunt doar refugiile neputinciosilor și razbunatorilor, aceste lucruri fiind acuzate de Islam… Am simtit și eu plăcerea și huzurul oferite de momentele de rugăciune și pomeniri de la răsăritul soarelui, mi-am gasit sufletul cutremurat la citirea sau recitarea Coranului!


As vrea sa gasesc mai mult sinceritate in credinta si nu doar un Islam afișat pentru funcții sau pentru interese ale unor puteri. In ultima vreme observ ca noii musulmani sunt tentați să fie habotnici, sau sa fie dintre cei care aruncă cu noroi in altii pentru a părea ei curați. Trebuie să fii musulman dincolo de titulatura la care tii atât de mult, dincolo de relațiile conjugale și complicațiile unei acceptari/respingeri etc, dincolo de divorțul care te-a traumatizat sau de situația politico-militara în nu stiu ce colț de lume. Musulman este cel care IL gaseste pe Dumnezeu mai aproape decât pe oricine și orice, este cel care se inspiră din viata Profetului și care inspiră altora bunătate, corectitudine și blândețe.


 


new-muslims.info/ro 


Grabirea la fapte bune
Nou Musulman
noumusulman

Grabirea la fapte bune


 Yusuf Al-Qaradawi


Pentru bunii musulmani care apreciaza valoarea timpului, este necesar ca acestia sa-l umple cu cat mai multe fapte bune posibil. Acest lucru nu trebuie facut in mod neglijent, nici amanat de pe o zi pe alta.

Unele dintre invocarile pe care Profetul (s.a.s.) i-a invatat pe musulmani sa le recite in fiecare dimineata si seara arata cat de urate sunt incetineala si lenea. De exemplu, el (s.a.s.) a spus intr-una din ele:

“O, Allah, la Tine caut adapost de suferinta si amaraciune, si la Tine caut adapost de neputinta si lene!”


De aceea Preaonoratul Quran le porunceste musulmanilor sa se grabeasca la fapte bune inainte ca sa fie impiedicati de orice ocupatie sau impediment:


Fiecare are o directie spre care se indreapta. Voi insa intreceti-va la faptele bune. Oriunde v-ati afla, Allah va va aduce pe toti [la judecata], caci Allah este peste toate cu putere. (Al-Baqarah 2:148)


Allah , Atotputernicul, mai spune:


…Daca ar fi voit Allah, v-ar fi facut o singura comunitate, dar El voieste sa va incerce in ceea ce v-a dat. Deci intreceti-va in plinirea de fapte bune, caci Allah este intoarcerea voastra, a tuturor,…  (Al-Ma’idah 5:48)


Cu alta ocazie, Allah (fie Preamarit si Proslavit) le starneste musulmanilor interesul pentru Paradis spunand:


Si grabiti-va spre iertarea Domnului vostru si spre Raiul cel intins cat cerurile si pamantul, pregatit pentru cei evlaviosi. (Aal ‘Imran 3:133)


Iar in alt verset El spune:


Grabiti-va, intrecandu-va, catre iertarea Domnului vostru si catre o Gradina intr-atat de larga, precum largirea cerului si a pamantului. (Al-Hadid:21)


Asadar, Allah ne indeamna in Cartea Sa, sa ne grabim catre iertarea Sa si catre Paradisul Sau. In alte cuvinte, sa ne grabim catre credinta, pietate, si fapte virtuoase, pentru ca acestea sunt mijloacele noastre pentru a ajunge la mila si iertarea Sa. Competitia este ceva necesar si demn de lauda, pentru ca Allah, Atotputernicul, spune,


…Si intru aceasta [se cuvine] sa se intreaca cei care se intrec. (Al-Mutaffifun:26)


El, Prea Inaltul, lauda de asemenea cativa dintre Profetii alesi de El, spunand:


Ei se intreceau in bine si Ne chemau cu dorinta si cu teama si erau evlaviosi fata de Noi. (Al-Anbiyaa’:90)


Unii dintre drepti spun ca timpul liber este o mare binecuvantare, pe care daca omul o iroseste lasandu-se condus de dorintele sale, atunci Allah il va deposeda de orice puritate sau transparenta pe care era obisnuit sa o simta in inima sa.


Un intelept a spus ca este o mare dezamagire a fi liber de orice ocupatie si a nu te refugia la Allah.

Cat despre predecesorii cei drepti, ei obisnuiau sa deteste un om fara ocupatie, pentru ca timpul liber se transforma astfel din binecuvantare in blestem. In acest caz, atat femeile cat si barbatii sunt egali, pentru ca timpul liber il conduce pe barbat la neglijenta si stimuleaza instinctele femeii.

Acest lucru este clar in povestea Profetului Yusuf (Iosif). Sotia stapanului lui Yusuf a fost atrasa de acesta si a incercat prin multe trucuri sa castige dragostea lui, dar a esuat. Ea a fost determinata sa faca acest lucru de viata tihnita pe care o ducea…


In acelasi mod, Cel Prea Inalt ii lauda pe cei drepti in alt verset, spunand:

Ei cred in Allah si in Ziua de apoi, poruncesc ceea ce este drep si opresc de la ceea ce este nedrept si se grabesc la faptele bune; acestia sunt printre cei cucernici.  (Aal ‘Imran 3:114)

Pe de alta parte, Allah ii respinge pe ipocriti, spunand:


Cei fatarnici incearca sa-L isele pe Allah, dar El intoarce inselatoria lor {impotriva lor insisi!] Cand se ridica pentru Rugaciune [As-Salat], se ridica ei cu lene, ca sa fie vazuti de oameni, si u pomenesc numele lui Allah decat foarte putin. (An-Nisaa’ 4:142)

Si inalt verset Cel Prea Inalt spune despre ei:


Ei nu vin la Rugaciune [As-Salat] decat numai cu lene si nu daruiesc decat obligati. (At-Tawbah: 54)

Profetul (pbuh), de asemenea, obisnuia sa-i indemne pe oameni ca acestia sa ia initiativa de a infaptui lucruri bune inainte ca obstacolele si incercarile sa se iveasca. El (pbuh) a spus:


“Asteptati voi numai bogatia care duce la asuprire, saracia care duce la uitare, boala distrugatoare, batranetea care duce la neghiobie, moartea care le culmineaza pe toate, Anti-Christul, care este un rau absent si asteptat, sau Ceasul (judecatii), iar acel ceas va fi cel mai cumplit si cel mai amar”.( hadis relatat de Al-Tirmidhi)


 


 


sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi



Pacea asupra voastră!
Nou Musulman
noumusulman

Pacea asupra voastră!


Va salut cu salutul lui Allah,salutul oamenilor din Paradis: As-Salamu alaykum wa rahmatullahi wa barakatuhu!


Ma numesc Elena Samuila și am 38 de ani . Am descoperit Islamul prin intermediul soțului meu musulman. Da, stiu, suna atât de cliseistic, insă, așa s-a întâmplat.


În urma cu 8 ani l-am întâlnit pe soțul meu. Eu eram divorțata, aveam un copil și o experiență nu prea plăcută a casatoriei. El avea pe atunci 30 de ani și era neinsurat și foarte dedicat visului sau de împlinire profesională.


Ajunsesem la camera de garda cu fetița mea intr-o stare alarmantă, cu febra si stare generala foarte proasta. Soțul meu de atunci ma lăsase în acea stare la mama acasă pentru că el avea alte planuri pentru acea seara. Era un tip exțrem de atasat de prietenii lui și, de cele mai multe ori, ei erau prioritatea pentru el și nu noi. Ieșirile cu prietenii erau mult mai dese decât ieșirile cu noi… Eram in prag de divorț, și el vroia acest lucru. Ma instiintase cu o săptămână în urmă despre procedurile care urmeaza.


De la discuția noastră serioasă, fetița noastră avea o stare din ce in ce mai rea… pe zi ce trecea se simțea mai rau. Nu stiu daca era o coincidență sau nu, dar suprapunerea a condus doar la mai multă tensiune. Credeam ca starea fetiței noastre va fi un semn pentru el și ca va fi mai apropiat de ea si mai sensibil fata de întreaga situatie. In acea vuneri, însă, el a ales să nu își strice programul cu prietenii și, pentru a nu deranja, ne-a lăsat la mama mea acasa. Dar, la ora 10 seara am ajuns la spital…febra nu scădea cu nimic. L-am sunat pentru a ii spune asta și mi-a răspuns că nu trebuia sa ma agit atât, ci doar sa cer telefonic sfatul medicului.


În orele în care fetița dormea ma gândeam la tot felul de lucruri, am avut timp să analizez situația noastră foarte în detaliu. Eram extrem de dezamăgită, dar știam că eu trebuie sa fiu puternică pentru fetița mea!


Medicul fiicei mele era un om extraordinar, arab la origine, extrem de devotat carierei sale si respectat printre colegii lui. De o seriozitate impunătoare, când ma vedea dărâmata, nu ezita sa faca câte o glumă sau sa aduca de la tonomat o cafea. Ma impresionase foarte mult comportamentul lui și mi-am permis sa il intreb de ce face aceste lucruri. Mi-a răspuns că așa este firesc și ca suntem cu toții oameni și cu toții putem avea momente sau perioade dificile. Apoi am văzut că nu facem doar cu mine așa, ci cu toti pacientii. Asistentele și celelalte cadre medicale aveau o atitudine de superioritate și aroganță, pe când el se deosebea cu totul de ei!


La 7 luni dupa ce ne-am externat, l-am sunat. Trecusem intre timp de un divort și de o perioadă extrem de dificilă și sensibilă din viața mea. Nu stiu exact care a fost motivul pentru care am sunat, poate doar pentru ca ma făcea sa ma simt mai bine prin compania lui. L-am vizitat la spital, iar mai apoi am fost fericită că am putut sa il ajut cu redactarea unui proiect.


Am devenit prieteni, iar eu ma îndrăgostise atât de tare de el! Eram parca o altă persoană! Radiam de fericire si imi dădea atâta energie pozitivă în viața mea! Am aflat multe lucruri în acea perioadă despre islam. Vedeam în comportamentul lui valori cu care nu eram familiarizat, valori … atât de mărețe, nobile!


Peste un an ne-am și căsătorit. El o iubea foarte mult pe Alexandra, fiica mea, iar ea la fel! Bineinteles ca am locuit toti trei din prima zi a căsniciei noastre si nici nu ne-am gandit vreodata sa fie altfel.


Am aflat așadar mai întâi despre etica si comportamentul unui credincios și am văzut acest lucru cu ochii mei. Acum avem impreuna un baietel, însă înainte de căsătorie soțul meu a ținut foarte mult ca relatia noastra sa ramana curata. Este un om extraordinar prin care eu am inceput sa descopăr ce este Islamul de fapt. Nu a făcut niciodată diferența între Alexandra si băiețelul nostru! Ii iubeste enorm și mi-a povestit că îngrijirea, educarea si creșterea unui copil este unul dintre cele mai nojile lucruri cate exista. De aceea el este dedicat atât de mult copiilor, familiei.


Ii multumesc lui Allah ca mi-a deschis inima catre islam si ca m-a calauzit…ca a scos în calea mea un om atât de extraordinar de la care sa pot admira caracterul unui adevărat musulman.



Am gasit ratiunea din religie...
Nou Musulman
noumusulman

Am gasit ratiunea din religie…


 


Acum fix 6 ani deveneam musulmană.  Provin dintr-o familie  tradițională de creștini și am fost crescuta în acest spirit de bunicii și părinții mei.


Inca din adolescenta am cautat explicații la tot felul de lucruri despre care ceilalți îmi spuneau sa le iau drept un dat firesc. Începând de la tradiții și ritualuri pe care le găseam fără sens și fără legătură cu credință, pana la probleme în înțelegerea Treimii sau alte chestiuni legate de dogma.


Încet încet m-am îndepărtat de religie, m-am îndepărtat de Dumnezeu… Deși simțeam nevoia sa ma rog, nu găseam calea și modul de comunicare cu Creatorul meu. A trecut asa o perioada… Dar era doar o etapa în formarea mea. De fapt, simțeam nevoia, sau, mai bine zis, refuzam orice metoda tradițională de rugăciune… Începusem sa caut doar explicații logice la ceea ce  ma înconjoară, sa găsesc rațiunea dincolo de spiritualitate. Vedeam reprezentanți corupți ai religiilor și ceea ce făceam mi se părea justificabil. … de parca acei oameni, indiferent de statutul lor, ar fi însemnat valorile acelor religii.  Nu-mi puteam ascunde furia pe ipocrizia celor care pretindeau ca ar fi “oameni de credinta”, pe nonșalanța cu care își etalau așa-zisa pioșenie…


Într-una dintre zilele în care, în mare graba, incercam sa ajung la un curs după serviciu, am văzut în intersecție pe cineva căzând la pământ.  Lumea de la semafor a exclamat, insa, după puțin timp, parca ușurată, a răspuns într-o forfota: “E un aurolac…” Am privit și eu spre băiatul căzut cu punga în mana… Rămăsese cu ochii deschizi și gura asemenea… O imagine care ar fi trebuit sa oprească măcar pentru o clipa agitația străzii… Dar oamenii prea grăbiți, prea speriați de o eventuala mărturie în fata autorităților, prea indiferenți de soarta unui oarecare “aurolac”, nu au făcut nimic. Îl ocoleau parca fără constiinta. Am văzut deodată o doamna acoperita apropiindu-se de el, luând telefonul și sunând la 112. Era o doamna musulmană la care toată lumea a privit parca cu dispreț și și-a continuat drumul. 


La fel am făcut și eu, din păcate.  Am ajuns la curs, deși abatuta de ceea ce văzusem pe drum. Am început sa caut atunci despre Islam, sa citesc despre crezul lor… Am găsit parca motivațiile din spatele constiintei acelei femei. Și din ce în ce citeam mai mult.


De câțiva ani aveam și o mare pasiune psihologia. Lecturile mele despre psihologie și spiritualitatea musulmană se intersectau , insa descopeream cat de multe minciuni se spun de fapt despre Islam. Cat de mult sunt manipulate masele! Găseam păreri ale foarte multor profesori consacrați nemusulmani care vorbeau detașat despre Islam, dar cu atâta admirație și obiectivitate!


O doamna musulmană din Marea Britanie mi-a povestit cate ceva despre experienta ei din perioada în care s-a convertit la Islam, dar a subliniat faptul ca fiecare are propriile-i trăiri și situația caracteristica contextului sau.


Cu toate acestea, pot sa spun ca pentru mine au însemnat foarte mult videoclipurile lui Nouman Ali Khan sau Omar Sulaiman! În special Nouman Ali Khan! Am învățat foarte multe singura despre Islam și l-am găsit pe Dumnezeu pe care îl pierdusem, de care ma îndepărtasem atât de mult.. Cred ca cel mai important pentru mine a fost faptul ca am găsit rațiunea din religie, am găsit sensul existentei mele, m-am regăsit în relația mea mea cu Creatorul meu! În acel an am trăit cele mai profunde și mai intense sentimente, cele mai frumoase lacrimi de fericire!


La trei ani după ce m-am convertit am cunoscut un bărbat cu care m-am și căsătorit.  Este de origine turca și este o persoana extrem de buna și de răbdătoare.  Am găsit în el bunăvoința de a îmi răspunde la orice știe el, dar și răbdarea pentru toate rătăcirile mele temporare .


Ii mulțumesc lui Allah (înseamnă Dumnezeu) pentru ceea ce mi-a oferit, dar mai ales pentru călăuzirea pe care mi-a oferit-o, pentru familia minunata pe care o am.



Proiectul meu de semestru
Nou Musulman
noumusulman

Proiectul meu de semestru


 


Ma numesc Darius și sunt în anul 5 la Medicina.  Am găsit Islamul anul trecut, după o cercetare minimala. 


Precum noi toți, și eu eram supus anii trecuți unor dezinformări ale mass-media cu privire la musulmani și la valorile lor. Atacuri jurnalistice, politice, și chiar din partea societății civile.  Asistasem, spre rușinea mea, indiferent aproape la un moment de umilire publica a unei doamne musulmane în stația de autobuz. Femeii i se aduceau diverse injurii, jigniri , cuvinte obscene din partea unui individ prea “patriot” care se vedea sub asediul musulmanilor. Pretindea ca prezenta doamnei și a celor doi copii de lângă ea ar fi semnul ca tara lui ar fi din nou “sub asediul turcilor si islamicilor”. Doamna nu a comentat nimic, dar nici toate celelalte persoane din stație.  Totuși, pentru mine aceasta tăcere a celor de fata a fost o lecție dura pentru valorile în care credeam eu ca romanii ar crede.


Întâmplător sau nu, în aceeași săptămâna,  la un curs de la facultate am asistat din nou la umilirea și jignirea indirecta a colegilor mei musulmani.  De data asta atacurile veneau chiar din partea profesorului. Aroganta cu care ii trata ma făcea sa ma detașez intru totul de identitatea lui.


La un proiect care mi se ceruse în acel semestru, cautam informații și sa aflu cat mai multe la biblioteca.Intr-una din cărți am găsit o referire făcută la textele sacre din mai multe religii. Era doar o nota de subsol, insa pentru mine, era un început în cercetarea mea. Am descoperit mai apoi în alte carti și alte și alte referiri, și, din aproape în aproape, am fost interesat sa citesc direct Coranul.


Lectura aceasta (pe care îmi place sa o numesc lectura vieții mele) am făcut-o simultan cu alte scrieri…nu stiu dacă aceasta m-a ajutat mai mult în înțelegerea textului complex coranice, insa pentru mine fusese foarte potrivit asa. Citeam din traducerea Coranului seara, când ma puteam concentra mult mai bine, și lasam pentru perioadele întrerupte din zi celelalte texte. Am făcut asta pentru timp de doua săptămâni.  Simteam cum este pentru mine ca o curățire spirituala, cum găsesc liniște si împăcare cu Universul în acele versete uluitoare . Am citit din ce în ce mai mult, iar în vacanta de vara cand aveam bilete la Istanbul, am si vizitat cateva moschei. Sunt impresionante, insa mi-aș dori sa le vizitez și pe cele de la Constanța.


Am făcut marturisirea de credință anul trecut, eu cu mine însumi.  Poate ca nu e recomandat, poate ca ar trebui sa stau de vorba mai mult cu un imam, dar perioada aceasta sunt destul de ocupat cu facultatea. Ma rog cele cinci rugăciuni zilnice asa cum pot eu, intenționez sa postesc în luna Ramadan, iar visul meu de a vizita și Kaba este unul arzător.


După ce am văzut cata ignoranta este printre oamenii din jurul meu în ceea ce privește Islamul și musulmanii, am decis totuși sa țin credința mea pentru mine. Nu am luat legătura cu comunitatea musulmană locala, tocmai pentru ca am văzut cata presiune este pusa pe ei. Îmi doresc sa trăiesc normal în tara mea, sa am dreptul la religia în care cred, asa cum îmi garantează de fapt Constituția.  Cred ca se poate.



Românul care predică Islamul in lume
Nou Musulman
noumusulman

Românul care predică Islamul in lume



Gabriel Keresztes s-a nascut in Romania, intr-o familie crestina, iar acum a ajuns sa propovaduiasca Islamul si invataturile Coranului in lume. Drumul a fost lung si plin de revelatii.



A plecat in Canada, alaturi de familia sa, cand era doar un copil. El a marturisit, intr-un interviu acordat Ziare.com, ca in adolescenta avea o parere negativa despre Islam si musulmani, insa in doar cativa ani a aflat multe despre aceasta religie, s-a simtit atras de ea si s-a convertit. Si-a luat numele de Gabriel Al-Romaani, pentru a arata ca provine din Romania. Intre timp a studiat psihologia si stiintele islamice si a infiintat o fundatie care isi propune sa ii faca pe oameni sa intelega Coranul.


Gabriel Al-Romaani ne-a explicat de ce Islamul nu inseamna terorism si a vorbit despre ce ii motiveaza pe tinerii radicali, care se nasc si cresc in Europa, sa comita atacuri sangeroase, cum au fost cele de la Paris, soldate cu 130 de morti.


De ce ai ales sa pleci din Romania, sa studiezi Islamul si sa te convertesti la Islam?


In anul 1998 am plecat din Romania impreuna cu familia mea spre Canada. Nu Islamul a fost motivul plecarii mele, pot spune ca nici nu stiam prea multe despre aceasta religie. Eram doar un baiat de 13 ani, iar Islamul imi era cunoscut doar din cartile de Istorie pe care le-am studiat la scoala. Ceea ce stiam despre religia Islamica erau chestiuni negative, asadar, aveam o parere negativa despre Islam si musulmani. Acest lucru s-a schimbat atunci cand am ajuns in Canada, unde am cunoscut musulmani. Am descoperit ca societatea canadiana era foarte deschisa, niste oameni care isi foloseau ratiunea, iar acest lucru mi-a placut. Cinci ani mai tarziu m-am convertit la Islam, dupa un studiu indelungat asupra acestei religii.


A existat ceva ce te-a deranjat la religia crestin-ortodoxa?


Am fost crescut in religia crestina, mai exact am fost crestin-ortodox, iar in familia mea existau si catolici. Pot spune ca frecventam amandoua bisericile, nu faceam nicio diferenta intre ele. (…) Am renuntat la ambele, nu pentru ca m-a deranjat ceva anume, deoarece Islamul nu critica neaparat o religie, ci Islamul arata oamenilor ca aceste religii au fost schimbate si in acest fel au deviat de la calea cea dreapta, si anume de la supunerea si adorarea unui singur Dumnezeu (Unic). Islam inseamna sa te supui unui singur Dumnezeu. Islamul nu indeamna musulmanul sa urasca o religie, Islamul indeamna omul sa vada adevarul. Sa caute, sa cerceteze. Cand am inceput sa studiez Islamul, am realizat ceea ce era adevarat in religia crestina si, de asemenea, si ceea ce era fals.


Ce amintiri ai despre Romania si cum vezi acum tara natala, din punct de vedere religios, ideologic?


Eu sunt roman, m-am nascut in Romania si am copilarit acolo, iar cele mai frumoase amintiri ale unui om sunt cele din perioada copilariei, a inocentei si a lipsei de griji. Asadar, sunt roman si ma indentific ca si roman, iar Islamul chiar incurajeaza acest lucru. Sa iti cunosti radacinile. Exemplele cele mai cunoscute in Islam sunt printre invatatii acestei religii. De pilda, invatatul Al Bukhari a fost nascut in Bukhara, Korasan. Al Albani a fost nascut in Albania s.a.m.d. In acelasi fel si eu m-am numit Al-Romaani, pentru ca de acolo vin, din Romania, si nu imi este rusine cu acest lucru.


Trecand la urmatoarea intrebare, pot spune ca romanii sunt un popor religios din stramosi, iar acest lucru s-a vazut clar in timpul comunismului. In ciuda eforturilor lor de a opri poporul sa isi practice religia, nu au reusit sa distruga ceea ce exista in sufletele oamenilor. (…) Despre romanii din ziua de astazi pot spune ca sunt mai deschisi si mult mai flexibili. Am prieteni romani cu care vorbesc si care m-au vizitat si am observat ca oamenii au inceput sa vada lucrurile in ansamblul lor. Ei stiu acum sa sorteze informatiile adevarate de cele false. Au inceput sa iasa in lume, sa invete despre alte popoare, sa le respecte traditiile. Nu este vina lor ca au fost inchisi si le-a fost limitat accesul la informatie, asa a fost sistemul din acea vreme.


Cu ce te ocupi in momentul de fata si care ar fi cele mai importante realizari pe plan profesional, dar si personal?


Lucrez ca si profesor in Emirate, am si o afacere, Laudat fie Dumnezeu. Am absolvit

facultatea de Biologie-Psihologie si in curand, cu voia lui Dumnezeu, voi absolvi si facultatea de Stiinte Islamice. Cunosc mai multe limbi straine, am avut aceasta ocazie sa le invat. Limbi precum italiana, franceza, araba si, bineinteles, engleza. De asemenea, moderez saptamanal o emisiune de televiziune. Calatoresc mult si studiez.


Sunt casatorit, am niste copii minunati si sunt fericit. Sunt foarte bine organizat in viata mea, imi place sa calatoresc impreuna cu familia si iubesc sportul. In Romania am jucat fotbal la F.C.Olimpia Satu Mare si, fiind foarte atasat de acest sport, am continuat sa-l practic si in Canada, insa nu la nivel inalt, ci la scoala.


Te ocupi de un proiect care isi propune sa demonteze prejudecatile despre Coran. Care sunt, in opinia ta, cele mai mari trei minciuni sau conceptii gresite despre Coran?


Da, asa este, Icraa si Islam4Ro au ca proiect inlaturarea minciunilor si conceptiilor gresite despre Islam. Echipa noastra traduce carti si articole in limba romana din diferite limbi. Avem, de asemenea, si clipuri video pentru explicarea Islamului in limba romana. Obiectivul nostru este sa le aratam oamenilor adevaratul Islam si ce anume spune Coranul.


Dintre minciunile vehiculate despre Islam pot aminti:


1.Islamul este sursa terorismului.


O mai mare minciuna nici ca poate exista. Acum, haideti sa facem diferenta intre doua lucruri separate. Actiunea militara isi are locul in orice religie, chiar si in budism, ei fiind cosiderati cei mai pasnici. Insa ceea ce diferentiaza terorismul de aceasta este modul in care actiunea respectiva este facuta si de catre cine. Islamul a fost facut sa para “un monstru” in ochii oamenilor. Islamul nu ameninta cu razboiul, iar oamenilor nu le este teama de acest lucru, ci le este teama ca vor fi mai curati, ar disparea pornografia, ar disparea alcoolul si toate lucrurile care dauneaza la nivel de societate si individ. Oamenii stiu acest lucru, dar il resping, si asta cred eu ca este cea mai mare teama a lor, sa se schimbe in mai bine.


2. Islamul nu respecta femeia.


Islamul a venit sa inapoieze respectul cuvenit femeii. Sa ii redea demnitatea si libertatea. Islamul indeamna femeia, in primul rand, sa se respecte pe ea insasi, deoarece daca nu te respecti si nu te iubesti pe tine insuti, cum ar putea altii sa te respecte sau sa te iubeasca? Islamul pune baza pe acest lucru, ca femeia sa se respecte, sa se acopere, pentru a nu fi doar o atractie sexuala.


3.Islamul este o religie primitiva


Islamul nu este limitat de timp, Islamul are o istorie atat de bogata si de frumoasa, iar oamenii trebuie sa o descopere. Daca ar realiza romanii ca numerele pe care le folosesc ei la matematica sunt aduse de catre arabii musulmani vor vedea cu alti ochi situatia. Nu am fi ajuns la ceea ce numim astazi “stiinta moderna” fara musulmani. Ei au introdus algebra, trigonometria, chimia, iar marile progrese din medicina, inginerie si agricultura au fost facute tot de musulmani. Prima universitate din lume a fost construita de catre musulmani.


Unii occidentali, chiar din randul politicienilor, asociaza islamul cu terorismul. Explica-ne de ce acest lucru este gresit.


Asa cum am spus mai devreme, terorismul nu se gaseste in Islam decat in forma condamnarii/ respingerii. Islamul interzice musulmanilor sa produca stricaciuni pe Pamant. Allah spune in Coran “Si fa bine, asa dupa cum si Allah ti-a facut tie bine! Si nu umbla dupa stricaciune pe pamant, fiindca Allah nu-i iubeste pe cei care fac stricaciune” (Coran 28:77). Sangele indivizilor pasnici este sacrosancgt in religia islamica, astfel ca nelegiuirea infaptuita impotriva unui singur om, fara nicio justificare, este considerata ca fiind un abuz impotriva intregii umanitati. (…) Profetul (Pacea fie cu el) ne-a spus ca daca un musulman omoara un nemusulman aflat in teritoriile controlate de musulmani, atunci acela nici macar mirosul Paradisului nu il va simti.


Ca musulman, cum vezi actiunile si ideologia Statului Islamic? Daca ai sta de vorba cu un lider al organizatiei teroriste, ce i-ai spune?


Problema pe care o avem in ziua de astazi este o problema destul de complicata. (…) Aceasta fitna, aceasta situatie, trebuie rezolvata de catre musulmani. Se poate interveni de afara, insa problema se va rezolva numai in cazul in care o vom rezolva noi din interior. Un alt lucru, cine sunt eu sa imi expun opinia in fata unui lider musulman, eu nu sunt un invatat care sa fie in pozitia de a emite verdicte. Avem invatati cunoscuti pentru acest lucru. (…) Problema aceasta va fi rezolvata cand va incepe dialogul, cand vor sta la masa rotunda. Se va rezolva, de asemenea, cand musulmanii se vor intoarce la adevaratul Islam. In concluzie, musulmanii trebuie sa solutioneze aceasta problema.


Aproape toate atentatele care au avut loc in Europa in ultima perioda au fost comise de cetateni europeni, care au devenit islamisti radicali. Avand in vedere ca ai si studii de psihologie, cum crezi ca se ajunge la asta?


Aceasta este o intrebare foarte buna, deoarece ai asociat psihologia cu acest lucru. Nu ai venit sa acuzi Islamul. Ai spus un lucru foarte important si chiar te felicit pentru asta. Are legaturi foarte stranse cu psihologia si vreau sa spun, inainte de toate, ca noi, musulmanii, condamnam toate aceste acte teroriste. In Islam este foarte clar, este o regula scrisa, si anume ca nu este permis ca un musulman sa atace oameni care nu sunt combatanti, oameni inocenti, femei, batrani, copii. Este pur si simplu interzis (…).


Si acum, haideti sa analizam din punct de vedere psihologic acesti tineri care au comis aceste atentate. Trebuie sa tinem cont ca ei nu au fost oameni invatati in religia Islamica. (…) Trebuie sa ne intoarcem in istorie si acest lucru este foarte important. Deoarece pentru fiecare actiune exista o reactiune la fel de puternica sau mai puternica. Aceasta este o lege a universului si a fizicii. Cand, de exemplu, inghesui o pisica intr-un colt si o impungi cu un bat, ea cu siguranta va reactiona, te va zgaria.


Asadar, inca o data spun, din punct de vedere psihologic, nu religios, daca ne uitam la situatia musulmanilor in Franta, la situatia musulmanilor in tarile colonizate, Algeria, Tunisia, Maroc, daca ne uitam ce s-a intamplat in Afganistan, Pakistan, Palestina, trebuie sa intelegem ca Islamul a unit pe toti adeptii sai sub o singura credinta si numai atunci vom realiza ca toti acestia sufera unul pentru altul, indiferent in ce parte a lumii se alfa. Fiecare musulman simte durere in suflet pentru fratii si surorile lui din Palestina, pentru invazia Irakului si pierderea atator vieti in Siria s.a.m.d.


Intorcandu-ne la acesti indivizi si modul lor de gandire, cand ei vad ca tarile europene au intrat peste ai lor, omorandu-i, se intampla ceva in psihologia lor si cu siguranta vor reactiona cumva. (…) In consecinta, acesti oameni, in mintea lor, au o justificare spunand ca acelasi lucru a fost facut si familiilor lor sau tribului lor.


Ce ai fi facut in prezent, daca ai fi ramas in Romania?


Nu am cum sa raspund acestei intrebari, deoarece numai Dumnezeu ar sti acest lucru.

In schimb, as putea totusi raspunde la intrebarea ce as fi facut daca m-as fi intors acum in Romania. Cred ca m-as fi implicat mult in educarea musulmanilor romani, in prezentarea adevaratului Islam (…). Probabil as fi avut in proiect si infiintarea unor scoli, pentru ca de pe urma acestora foarte multi oameni ar fi avut de castigat, de la musulmani pana la nemusulmani. Musulmanii sunt indemnati sa fie exemple bune in societate si sa se implice in ajutorarea oamenilor. Cu ocazia aceasta, vreau sa va multumesc ca ati avut bunavointa si curajul de a arata adevaratul Islam acum, intr-o perioada in care ura este atat de raspandita printre oameni. Noi suntem indemnati sa ne iubim aproapele, sa ne pese de el si sa iubim dreptatea. Va multumesc.


 



 


 


 


sursa: ziare.com



Moscheea din Constanța
Nou Musulman
noumusulman

Moscheea din Constanța


Dupa ce am dat examenul de bacalaureat anul trecut, am hotarat sa mergem în familie la mare.


Aveam cinci zile la dispozitie, iar eu eram hotarata sa le petrec pe toate pe plaja relaxandu-ma. De fapt, chiar asa am si facut. In fiecare seara ne plimbam prin vreo statiune, iar aglomeratia si forfota conpletau tabloul nostru de vacanta clasica la mare.


Intr-una dintre seri am hotarat sa mergem sa vizitam moscheea din Constanța. De ceva vreme, Islamul si musulmanii se aflau in centrul atentiei mass-media , fiind tinta unor atacuri care par foarte bine puse la punct. Dar, omul destupat, eliberat de prejudecati si cu o culturala generala  minima, vede dincolo de toatea acestea. Cu toții suntem de acord ca musulmanii din Dobrogea sunt o comunitate total integrata, asimilata chiar, dar extrem de loiala tarii noastre. Aveam șansa acum sa ii cunosc pe aceștia mai îndeaproape, sa pășesc chiar în “biserica” lor și sa ii surprind într-o ipostaza mai intima – rugându-se la Creatorul lor. 


De afara se auzea chemarea la rugaciune; muezinul chema oamenii la înfățișare în fata lui Allah, îi chema la credința, la marturisirea unicității Creatorului… “Allah e Mare” răsuna parca înfiorător pe străduțe…


Am intrat în moschee și acolo i-am văzut pe oameni aliniindu-se cu atâta pioșenie și daruindu-se cu totul unui moment atât de profund și unic!


La terminare, mi-au fost explicate mai multe lucruri printre care, cel mai important, ca entitatea la care ei tocmai se rugasera era de fapt chiar Dumnezeu. Era Dumnezeu cel Unic, Creatorul întregului Univers, Allah Cel Milostiv.


După ce am primit prima noastră introducere în Islam acolo și ne-am întors la hotel, ne-am continuat vacanta. Însă eu într-o alta nota, într-un alt spirit.


La întoarcerea în București am ieșit la cumpărături într-una din marile librarii. Am găsit acolo mai multe cărți pe acest subiect și am cumpărat doua dintre ele. Ele au continuat sa îmi explice ceea ce începuse domnul din moscheea de la Constanța.  Peste câteva săptămâni am trecut pe la un anticar și am mai cumpărat câteva cărți.


Pot sa spun ca eu am început în călătoria mea spre Islam descoperind moscheea din Constanța și câteva clipe profunde care într-adevăr ma cutremurasera.  Însă adevărata mea călătorie a început în lumea cărților.  Pot sa spun ca am citit mult din istoria Islamului, din înțelegerea Islamului a marilor personalități musulmane… Prin perspectiva lor am descoperit adevăratele valente islamice.


Ii mulțumesc lui Allah mereu pentru toate binecuvântările, dar mai ales pentru șansa pe care mi-a dat-o sa găsesc adevărata cale, sa imbratisez aceasta credința și sa fiu dintre cei salvați.



Intr-o calatorie in Maroc
Nou Musulman
noumusulman

Intr-o calatorie in Maroc



Ma numesc Violeta, am 37 de ani și locuiesc în Germania. În urma cu cinci ani am descoperit mirajul lumii islamice într-o excursie în Maroc. Cumpărasem bilete de sejur pentru primăvara aceea. Auzisem și citisem încă de mica despre frumusețile locurilor. Bineînțeles, multe dintre cele citite de mine erau fie despre aventura în desert, fie despre turismul de litoral marocan, fie despre bucataria traditionala. Însă eu voiam sa merg sa descopăr acea tara dincolo de comercialul evident, sa găsesc sufletul acelor locuri, pulsul vieții sociale sa îl pot simți.


Într-una dintre seri am hotarat cu grupul de prieteni sa mergem sa vizitam medina, sa descoperim stradutele, casele, pietele… Am intrat in acea seara intr-o moschee. Micuta. Dar atat de impunatoare! Am pasit in ea fara sa presimt ca ma vor rascoli sentimente atat de profunde. Am cautat peste tot picturi ale vreunor sfinti, care sa il reprezinte macar pe Profet sau macar cu ingeri. Mi s-a explicat ca in  interiorul moscheilor nu voi vedea niciodata asa ceva, pentru ca musulmanii nu accepta ca ceva sau cineva (adica o creatie a lui Dumnezeu) sa fie adorat. In Islam singurul care merita adoratea si toata lauda este Dumnezeu. El este Cel care ne-a creat, care ne-a dat sufletele, la care ne rugam si  Caruia ii datoram intreaga noastra fiinta. Dar moscheea nu dadea vreo senzatie de gol – deborda in motive geometrice islamice, fermeca prin combinatia de culori si arabescurile parca magice…


Una dintre fetele din grupul nostru era musulmana, dar nu practicanta (in sensul ca nu se ruga zilnic, in unele situatii neconvenabile mințea sau chiar iesea in week-end-uri in cluburi). In acele momente, desi nu ii statea in fire, incerca sa imi explice niste lucruri din Islam. Desi era chiar ea cea care mi le explica, parca si ea auzea pentru prima data. Ii dadeau lacrimile ori de cate ori vorbea de legatura libera si profunda cu Dumnezeu, de modalitatile de rugaciune in Islam… O vazusem pentru prima oara asa, iar trairile ei parca incepeau sa mi se transmita si mie.


Prietena mea a vrut sa se roage scurt in acea moschee  si ne-a cerut permisiunea de a lipsi cateva minute. Atunci am urmat-o si eu la locul de ablutiune si am facut tot ce facea si ea. Mi-a spus ca pot sa fac asta daca vreau neaparat sa experimentez. Spalarea aceea rituala chiar simteam cum ma curata. Ne-am intors in moschee si ne-am retras undeva unde am simtit cum venisem foarte aproape de Creatorul meu. Lacrimile nu imi conteneau pe obraji… Stiam cat de mult gresisem ca nu fusesem aproape de El… ca uitam de multe ori de existenta Lui… ca niciodata nu ma gandeam la Maretia Lui evidenta din tot ce ne inconjoara… Cand am pus fruntea jos in acea moschee, l-am simtit de Dumnezeu. Efectiv ii simteam prezenta in trairile mele, in viata mea…ii constientizam existenta! Asta nu mi se mai intamplase pana atunci.


Am hotarat ca voi continua sa fac acel lucru minunat, sa imi dau in fiecare zi “intalnire” cu Dumnezeu. Am inceput sa aflu din ce in ce mai multe, sa citesc cat mai mult… si, la scurt timp, am hotarat sa devin musulmana. Stiu ca e putin straniu, dar eu chiar am inceput sa ma rog inainte de a deveni literalmente musulmana.


Aceasta este experienta mea cu rugaciunea si cu imbratisarea Islamului. II multumesc lui Allah ca mi-a dat aceasta sansa de a gasi adevarul si ma rog la El Preaputernicul sa ma tina aproape de aceasta cale binecuvantata. Amin!


 


 


Sursa: New-Muslims.info/ro



Dreptul de a alege sa purtam Hijabul
Nou Musulman
noumusulman

Dreptul de a alege sa purtam Hijabul


 


Am văzut ca luna aceasta se comemorează Ziua Hijabului. Nu știu ce sa cred despre existenta unei zile dedicate în mod special unui drept, pana la urma, fundamental al fiecăreia, insa, m-am mai liniștit după ce am văzut ca avem o zi dedicata educației, una apei potabile sau multe altele.


Eu am îmbrățișat Islamul acum 10 ani și am decis sa port Hijab in urma cu 7 ani, aproximativ. Cred ca valentele legate de modestie și buna purtare pe care le presupune Hijabul, eu le absorbisem și asimilasem încă de dinaintea convertirii mele la Islam.


Nu vreau sa vorbesc despre semnificația religioasa a Hijabului, despre sensurile versetelor din Coran și asa mai departe. Ma voi rezuma la experienta mea și atat.


Am fost și sunt în continuare convinsa de caracterul obligatoriu pe care il are Hijabul pentru femeile musulmane. Desigur ca aceasta nu înseamnă că cineva le impune femeilor sa îl poarte, ci doar în raport cu Dumnezeu.


Cred  ca purtarea Hijabului este un act de adorare, după cum vorbea odată Tariq Ramadan. Așadar, ca și rugăciunea, este un act de adorare strict intre persoana care îl poarta și Creatorul ei, Allah. Orice constrangere ar duce la anularea validității ei, deci purtarea Hijabului are valoare doar atunci când vorbim despre un angajament intre acea persoana și Dumnezeu.


Desigur, vedem ca numeroase mișcări ce pretind a milita pentru drepturile femeilor, nu accepta aceasta alegere a fiecărei femei. Vorbesc despre drepturile femeilor, dar nu vor sa accepte ca exista un drept al fiecărei femei de a alege dacă îl poarta sau nu. Exista femei (dintre musulmane sau nu) care au impresia ca au atins o elevare spirituala de la nivelul căreia privesc cu aroganta către femeile care aleg sa imbrace Hijabul.  Nu îmi place deloc atitudinea lor și nu înțeleg cum pot sa pretindă ca lupta pentru drepturile femeilor. Citesc pe internet sau le vad pe unele chiar la televizor vorbind despre Hijab ca un semn al indoctrinarii, al apologeticului … Însă nu înțeleg agresivitatea lor atunci când vorbim despre un act de modestie comportamentala și un mod de acoperire a capului VOLUNTAR, ce nu încalcă în niciun fel vreun cod vestimentar sau de alta natura.


Ma consider o persoana patrioata, loiala tarii mele, vin cu un bagaj cultural puternic romanesc și o identitate românească la fel de puternica. Consider ca este dreptul meu constituțional și fundamental sa am orice religie vreau, sa cred și sa Îl invoc pe Dumnezeu asa cum simt eu, odată ce fac acest lucru în mod pașnic și cu totul privat. Sper ca pe viitor aceste femei musulmane care s-au trezit în cine știe ce povesti de viata complicate sa nu refuleze prin a le ataca pe suratele lor intru credința care ALEG sa poarte Hijab, care aleg sa se roage sau sa meargă la moschee.


Dreptul de a alege sa purtam HijabulȘi, în final, ca sa fiu pe val,#Istand4hijab, dar, mai degraba, susțin alegerea fiecărei musulmane în parte de a purta sau nu Hijab.  ☺ Pace!



Insusiri ale lui Allah - partea a doua
Nou Musulman
noumusulman

Insusiri ale lui Allah – partea a doua


S. Hawwa


 


În cadrul discuţiei despre nume şi epitete trebuie să avem în vedere următoarele două puncte la care s-a referit profesorul Al-Banna (Allah să fie milostiv cu el!).

În capitolul intitulat Între însuşirile lui Allah şi însuşirile fiinţelor create, profesorul Al-Banna afirmă: „Drept-credinciosul trebuie să înţeleagă că sensul avut în vedere cu referire la calităţile lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul  se deosebeşte total de sensul care se are în vedere utilizându-se acelaşi cuvânt cu referire la calităţile făpturilor. Tu spui: «Allah este ştiutor şi ştiinţa este o calitate a lui Allah Preaînaltul.» Şi spui: «Cutare este ştiutor şi ştiinţa este o calitate a lui cutare, dintre oameni.» Dar oare prin cuvântul «ştiinţă» se are în vedere acelaşi lucru în ambele cazuri? În niciun caz! Știinţa lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul  este o ştiinţă perfectă, faţă de care ştiinţa făpturilor nu înseamnă nimic. La fel stau lucrurile şi în privinţa vieţii, a auzului, a văzului, a vorbirii, a puterii şi a voinţei. Sensul acestor cuvinte, când se referă la Allah, este total diferit de sensul lor, atunci când sunt menționate cu referire la făpturi, sub aspectul perfecţiunii şi al calităţii, pentru că Allah Preamărețul şi Preaînaltul  nu seamănă cu niciuna dintre făpturile Sale. Trebuie să înţelegi acest sens riguros; nu ţi se cere să cunoşti esenţa Sa, ci îţi este permis să cunoşti efectele Sale în Univers şi îndatoririle tale faţă de El. Lui Allah ne rugăm să ne apere de greşeală şi să ne ajute să izbândim!”


De asemenea, profesorul Al-Banna afirmă în capitolul intitulat Cugetarea asupra esenţei lui Allah: „Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de ei amândoi!) a spus că nişte oameni au cugetat asupra lui Allah Preaputernicul şi Preamăreţul, dar Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) le-a zis lor: «Voi trebuie să cugetaţi la creaţia lui Allah şi să nu cugetaţi la Allah, fiindcă voi nu veţi avea puterea Lui!» Al-‘Iraqi a afirmat că această tradiţie (hadith) a fost consemnată de Abu Na’im în Al-Hilya cu un lanţ de transmiţători slab, de Al-Isbahani în At-Targhib wa-l-tarhib cu un lanţ de transmiţători mai corect, precum şi de Abu As-Saykh, dar sensul său este, în orice caz, corect.

Aceasta nu înseamnă lipsire de libertate, nici rigiditate în cercetare, nici îngrădire a gândirii, ci reprezintă o metodă de a prevenire a alunecării omului în abisurile rătăcirii; omul este ţinut departe de abordarea unor subiecte care îl depășesc, pentru că înțelegerea sa, oricât de mare ar fi ea, nu este capabilă să le pătrundă.


Aceasta este calea celor evlavioşi dintre robii lui Allah, cunoscători ai măreţiei esenţei Sale şi ai măreţiei puterii Sale.


Limitează-ţi strădania de a înţelege măreţia Stăpânului tău la cugetarea asupra creaţiei Sale şi la respectarea calităţilor Sale.”


Vrem să menţionăm în acest paragraf că, în conformitate cu Qur’anul şi tradiţia (as-sunnah), care sunt singurele surse ale cunoaşterii prin intermediul revelaţiei adevărate pe care se bazează dovada deplină, aşa cum vom vedea, cu voia lui Allah, în studiul al doilea, Ansamblul calităţilor lui Allah în Qur’an, şi o parte dintre numele Sale sublime, aşa cum apar ele în Qur’an şi în tradiţie, pentru a constata că lucrurile pe care ni le-au demonstrat fenomenele prin analizarea lor cu ajutorul raţiunii au fost dovedite în Qur’an şi tradiţia profetică prin revelaţie.


Profesorul Al-Banna afirmă în capitolul Ansamblul calităţilor lui Allah în Qur’an: „Versetele Qur’anului cel nobil se referă la câteva dintre calităţile lui Allah Preaînaltul, ce respectă imperativul perfecţiunii divinităţii. Iată o serie dintre aceste versete:

1 – Existenţa lui Allah Preaînaltul

Allah Preaînaltul a grăit:


«Allah este Cel care a înălţat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, iar apoi s-a aşezat pe Tron şi a supus Soarele şi Luna, fiecare urmându-şi mersul său până la un termen hotărât. El orânduieşte lucrul şi tălmăcește semnele în amănunţime, poate că voi veţi fi încrezători în întâlnirea cu Domnul vostru. El este cel care a întins Pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. Şi din toate rodurile a făcut pe el câte o pereche. El lasă ca noaptea să acopere şi să ascundă ziua. În acestea sunt semne pentru cei care cugetă. Iar pe Pământ, sunt parcele învecinate şi grădini de viţă de vie, de grâne, de palmieri în tufe şi câte unul de la o rădăcină, udate de la o singură apă. Şi le-am făcut Noi pe unele mai bune decât altele la mâncare. În acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep.» (Surat Ar-Ra’d 13:2-4).


A mai grăit Allah Preaînaltul:


«El este Cel care a creat pentru voi auzul, văzul şi inimile. Însă nici auzul, nici văzul, nici inimile lor nu le-au fost de niciun folos. Însă voi sunteţi atât de puţin mulţumitori! El este Cel care v-a răspândit pe voi pe Pământ şi la El veţi fi voi adunaţi. El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi?» (Surat Al-Mu’minun 23:78-80).


Toate aceste versete îţi vestesc existenţa lui Allah Preamăritul şi Preaînaltul şi te conduc către El prin atitudinile lui în privinţa treburilor acestui Univers minunat.

2 -3-Eternitatea lui Allah Preaînaltul şi veşnicia Sa

Allah Preaînaltul a grăit:


«El este Întâiul şi Cel de pe urmă, Cel situat deasupra tuturor şi Cel ascuns şi El este Atoateştiutor.» (Surat Al-Hadid 57:3).


A mai grăit Allah Preaînaltul:


«Şi nu chema alături de Allah o altă divinitate, căci nu există altă divinitate afară de El! La El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi!» (Surat Al-Qasas 28:88).


Tot Allah Preaînaltul a grăit:


«Toţi cei care sunt pe Pământ sunt trecători, va rămâne veşnic [numai] Domnul Tău, Cel Plin de Slavă şi de Cinste.» (Surat Ar-Rahman 55:26-27).


Aceste versete nobile se referă la atributul eternității lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul .

4 – Deosebirea dintre Allah și creaturi

Allah Preaînaltul a grăit:


«Spune: ʽEl este Allah, Cel Unic! Allah este Stăpânul! El nu zămisleşte şi nu este născut și El nu are pe nimeni egal!ʼ» (Surat Al-Ikhlas 112:1-4).


Tot Allah Preaînaltul a grăit:


«Făcătorul cerurilor şi al Pământului. El a făcut pentru voi soaţe din voi înşivă şi [a făcut] dobitoacele perechi. Prin aceasta vă înmulţeşte pe voi. Nu este nimic asemenea cu El. El este Cel care Aude Totul şi Cel care vede Totul.» (Surat Aș-Șura 42:11).


Aceste versete se referă la deosebirea dintre Allah Binecuvântatul şi Preamăritul şi dintre creaturile Sale şi la faptul că El este mai presus de a fi fiu sau tată, de a avea semeni sau egali.

5- Existenţa prin Sine Însuşi a lui Allah Preaînaltul

Allah Preaînaltul a grăit:


«O, oameni! Voi sunteţi săraci [şi aveţi nevoie] de Allah, iar Allah este Cel Deajuns pentru Sine şi Cel Vrednic de Laudă.» (Surat Fatir 35:15).


A mai grăit Allah Preaînaltul:


«Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerurilor şi a Pământului şi nici la facerea lor înşişi, căci eu nu i-am luat pe cei ce amăgesc la rătăcire, ca ajutor!» (Surat Al-Kahf 18:51).


Tot Allah Preaînaltul a grăit:


«Allah ţine cerurile şi Pământul ca să nu se prăbuşească…» (Surat Fatir 35:41);


«Allah! Nu este altă divinitate în afară de El, Cel Viu şi Cel Veşnic!» (Surat Al-Baqara 2:255).


Acestea sunt doar câteva referiri la faptul că Allah Preaînaltul există prin Sine Însuşi, fără să aibă nevoie de ajutorul făpturilor Sale, în timp ce ele au nevoie de El.

6- Unicitatea lui Allah Preaînaltul

Allah Preaînaltul a grăit:


«Şi Allah grăieşte: ʽNu luaţi două divinităţi! Nu este decât un singur Dumnezeu, deci fiţi cu frică numai de Mine! Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ şi a Lui este supunerea veşnică. Şi oare vă temeţi voi de altcineva în afara lui Allah? Voi nu aveţi binefacere decât de la Allah. Apoi, dacă vă loveşte un rău, voi nu vă rugaţi [pentru ajutor] decât Lui.ʼ» (Surat An-Nahl 16:51-53).


A mai grăit Allah Preaînaltul:


«Necredincioşi sunt şi aceia care spun: ʽDumnezeu este al treilea din treiʼ, căci nu există altă divinitate în afară de Allah Cel Unic şi de nu vor înceta să vorbească astfel îi va atinge pe cei necredincioşi dintre ei pedeapsa dureroasă. Şi oare nu vin ei să se căiască la Allah şi să-I ceară Lui iertare? Allah doară este Iertător şi Îndurător.» (Surat Al-Maʼida 5:72-73).


Tot Allah Preaînaltul a grăit:


«Dar iată cum îşi iau ei zei pe Pământ care să poată să-i învieze [pe morţi], dacă s-ar afla în ele [în cer şi pe Pământ] alte divinităţi afară de Allah, amândouă ar fi stricate. Mărire lui Allah, Stăpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei! El nu este întrebat despre ceea ce face, pe când ei vor fi întrebaţi. Sau iau ei în locul Lui alte divinităţi. Spune: ʽAduceţi dovada voastră! Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine!ʼ Însă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc Adevărul şi se întorc. Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un trimis fără să nu-i revelăm lui: ʽNu este nici o divinitate afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!ʼ» (Surat Al-ʽAnbiyaʼ 21:21-25).


Allah Preaînaltul a grăit:


«Spune: ʽCui îi aparţin Pământul şi cei care se află pe el, dacă voi ştiți?ʼ Ei vor zice: ʽLui Allah!ʼ Spune: ʽOare voi nu vreţi să luaţi aminte?ʼ Spune: ʽŞi Cine este Stăpânul celor şapte ceruri şi Stăpânul Tronului sublim?ʼ Ei vor zice: ʽ[Ele sunt] ale lui Allah!ʼ Spune: ʽŞi oare voi nu vă temeţi?ʼ Spune: ʽÎn mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor şi cine apără şi de cine nu există apărare, dacă voi ştiţi?ʼ Vor zice ei: ʽAle lui Allah sunt!ʼ Spune: ʽŞi cum se face că sunteţi voi fermecaţi?ʼ Noi le-am adus lor Adevărul, însă ei sunt mincinoşi. Allah nu Şi-a luat nici un copil şi nu este nici o divinitate alături de El. [Dacă ar fi fost mai multe divinităţi], fiecare divinitate s-ar fi dus împreună cu ceea ce a creat şi unii dintre ei ar fi încercat să fie deasupra celorlalţi. Mărire lui Allah [care este mai presus] de tot ceea ce vorbesc ei! [El este] Ştiutorul tuturor nevăzute şi văzute! Şi El este mai presus de faptul că Îi fac Lui asociaţi!» (Surat Al-Mu’minun 23:84-92).


 


sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi